ochii tăi negri şi reci privesc parcă prin mine
eu sunt aici, în faţa ta, dar nu poţi să mă vezi
aş vrea să-ţi fac un semn, să ţip îmi vine
să fac ceva, să mă găseşti

în fiecare gest de'al tău eu găsesc
un semn, indiciu şi chemare,
o biată urmă de îndemn, doruri ce cresc,
tristeţe şi dorinţă mare

dar niciodată nu vorbeşti
decât amare vorbe insipide, fără culoare, mici
nu poţi simţi, nu poţi iubi,
nu poţi şi nici nu vrei să te complici

nimic nu-i mai uşor ca neputinţa
nimic nu e mai cumplit ca greul încercării
pusă de inima plină de voinţă
ce-ţi cere zi de zi gustul fericirii