no title

ok..am vrut sa scriu ceva in fiecare zi dar zilele astea nu am avut ce..
E ironic pentru ca zilele astea au fost mai incarcate ca oricand de emotii..dar nu..refuz sa scriu despre iubire..
Stau cu prietena mea uneori si ne gandim:oare ce se intampla cu toti?dc sunt asa ciudati..sau poate noi suntem alea ciudate?
In doi ani de sedinte la psiholog am invatat ca este gresit sa privesti lucrurile numai din perspectiva 'eu' pentru ca poti da impresia de aroganta..mie insa oamenii acestia m.i se par mai fericiti,mai puternici..insa poti trai numai tu si orgoliu tau? Da..poti..o stiu din proprie experienta..la un moment dat asta era tot ce aveam:mandria.
Detasarea de ceilalti te fereste de dezamagiri..investitiile sentimentale in relatiile cu ceilalti te predispun mult mai mult la suferinta..
Insa un orgoliu mare nu face dintr.o persoana una mai matura..uneori persoanele acestea asta incapatanate sunt doar niste 'copii' care vor sa para ceea ce nu sunt.. O reputatie de genul asta nu ajuta neaparat in a fi o persoana iubita..risti sa pari insensibil si rece si sa nu poti avea relatii autentice..
Sa nu mai vorbim de faptul ca doua persoane orgolioase in aceeasi masura nu se pot intelege..in cazul relatiilor amoroase pentru ca aceasta sa 'mearga' unul dintre ei trebuie sa renunte la mandrie..ceea ce e un sacrificiu destul de mare..
Uneori cei care se schimba tanjesc dupa vechiul 'statut'..mai ales cand nu se simt fericiti in relatie din diferite motive:feeling-ul de inferioritate,dezamagiri provocate de partener sau pur si simplu neadaptarea la noua situatie..mai ales cand ai impresia ca persoana iubita nu se implica la fel de mult,nu se schimba in nici un sens,sau doar asta ai impresia..dupa pierderea orgoliului ramai doar cu gelozia..pentru care te simti vinovat.
Dar incerci sa dai impresia de normalitate,fiindu.ti teama de incapacitatea celuilalt de intelegere