o frunză cade pe pământ
din ea răsar frânturi de vise
pierdute odată cu dorinţe
şi inimi negre ce mai plâng

alături de idealuri deşarte
stau râuri lungi de amăgiri
ce au în ale amintiri
şi gânduri ducând departe

în zare sunt doar suferinţe
amare lacrimi de dor greu
şi aşteptări care mereu
rămân doar ce sunt, doar vise

urcând pe dealul fericirii
paşii trebuie să-i măsori
căci o greşeală, şi-o să mori
ucis de farmecul iubirii