back:D

dupa vreo doua saptaani de pauza am decis ca este momentul sa reactivz blogul:D
mi-a fost dor sa scriu..uneori stateam in pat si imi alergau versuri in cap..cautam repede o foaie si pix dar dispareau imediat..
nu cred ca este ceva normal,insa pur si simplu nu pot scrie pe o foaie..
s-au intamplat multe, insa nu destul de multe ca sa schimb subiectul acestui blog..
dap,o sa va exasperez din nou cu el..


fugi de mine,pamant blestemat
cand ma imbat cu aburii pacatului.
te indepartezi in timp ce eu ma zbat
si ma agat de coltul cearceafului.

si asta e tot ce imi amintesc din poezia ce imi alerga prin mintea nu prea lucida de aseara..
in 2 saptamani m-am imbatat de vreo trei ori, poate nu e tocmai ok, dar nu o fac din suparare sau cu un motiv anume, o fac pentru distractie [si pentru ca 'senzatiile 'sunt mai tari]..:))
dar totul a fost bine,ce naiba,am atatia prieteni care au grija de mine..plus el:D
am zambit intr-um mod stupid can am scris "el"..nici nu stiu de ce avand in vedere ca azi ne-am "certat" [iar] si cica eu acum sunt suparata pe el:))
si de data asta o sa astpt sa vina el l a mine..
in ultimul timp gelozia mea creste cu un spor neasteptat si neori ma mai scap..as vrea sa ma pot desfasura mai mult,as vrea sa pot face crize de toata frumusetea,insa nu e in beneficiul meu..
e aiurea ca trebuie sa ma port cu manusi..mai ales ca uneori as vrea pur si simplu sa ies pe usa si sa nu ma mai intorc niciodata, dar sunt blocata aici, si el cu mine ,din pacate uneori, din fericire alteori..
uneori m-i se face dor de viata mea veche..
insa nu vreau sa ma las acum influentata de faptul ca sunt suparata..

uneori suntem judecati,suntem huliti pentru ca luptam in van, pentru ca nu stim sa facem ce uneori este cel mai intelept lucru, sa renuntam..
aratam patetic cand ne tinem cu dintii de un lucru care poate ne face rau,uneori constientizand asta, dar totusi nevrand a recunoaste..
parem naivi cand suntem bolnav de optimistim si traim in alt timp..
e rau daca traim in trecut, dar e aproape patologic de placut sa traiesti in viitor, sa iti inchipui ce ar putea fi..
cateodata vrei pur si simplu sa inchizi ochii si sa iti pictezi propriul tau viitor, constient fiind ca este imposibil sa fie ca in mintea ta..
ne irosim timp si sentimente ca sa tinem langa noi o persoana care nu vrea sa stea, care sa zbate cu diperare sa ne explice ca nu este ceea ce doreste si care in final ne aluneca printre degete..
suntem candamnati ca aratam slabiciuni, ca plangem, ca inca speram ..
suntem sfatuiti ca ne amagim, ca ne inecam in propriile minciuni si ca suntem obsedati, ca trebiue sa "trecem peste"..
care mai e placerea vietii daca treci "peste" ea si nu "prin" ea?
am constientizat si eu, ca toti de altfel, ca viata nu e cum vrei tu, ca ceilati nu o sa se comporte cum doresti, ca visul de o seara inainte nu o sa devina niciodata real, ca daca tu speri nu inseamna ca e posibil, ca e mai bine sa gandesti mai mult si ca inima nu iti dicteaza intodeauna ce e mai bine pt tn..
viata nu e un film, nici atat o telenovele siropoasa, chiar daca seamana mult, chiar daca uneoti te simti ca intr-un film prost, ea rareori e comedie, majoritate timpului fiind o drama..de ce sa ai impresia ca tocmai tu, din atatia oameni , o sa ai privilegiul de un happy end?
nu,viata nu e asa, nu t-i se ca intampla tocmai tie, nu trebuie sa disperi, dar nu e sanatos s te imbeti cu idei optimiste..din fericire, viata este echilibrata, fie pe termen lung sau scurt. ca fericire-tristete..
hei,dar ceea ce nu te omoare te face mai puternic nu?
P.S: viata a dat multora peste nas...de ce laura?cum e posibil ca tocmai ea sa beneficieze de exceptii de genul, ei de ce i s-a implinit visul din seara de dinainte? ea de ce are happy end? la ea de ce s-a aplicat regula "dragostea castiga intodeauna"?