sens

mergea desculta prin padurea mult prea verde si umeda.
pe talpi, sangele ranilor se amesteca ca intr-o pictura plouata cu negrul taranei.
dar nu simtea durere,pielea ii era imbibata cu apa sarata ce uda mereu tinutul asta blestemat.
putea fi frumoasa; daca nu ar fi fost atat de uda, daca nu ar fi fost atat de palida si daca ar fi avut ochi in locul golurilor acelea negre..
ratacea aici de cand se stia, stia locul in amanunt..
carari razante,unde frunzele se ingalbeneau , care duceau catre o poiana intunecata,fara viata si rece precum inima diavolului..
dincolo de padure : alb.
nu era nimic, decat zapezi si uneori parauri rosii ce se umflau la fiecare ploaie.
pe fiecare din cararile alea, din loc in loc, apareau oameni cu care nu putea vorbi si nu ii putea atinge..
o bunica dragalasa, un bunic ametit spunand povesti, o invatatoare, un baiat frumos care se intorcea in spate si zambea uneori, o femeie care era furioasa, o curte plina de copii, alt baiat plimbandu-se, un pat cu alt baiat care zambea intors pe o parte si sorbea pe cineva din priviri, altul vazut in ceata, o fata razand mereu, o alee de parc, un barbat, un fel de cabana plina de tineri, un baiat razand, plecand, revenind, plecand din nou, personaje ireale, acelasi baiat privind cu ura vazut in ceata, seringi, sange, o mama plngand, el revenind, uitandu-se cu dragoste, dormind, plecand iar.....
din ce in ce mai des ploua, simtea ca o sa mora inecata si dispera..
vroia sa stie cine e, ce cauta acolo si cine sunt toti oamenii aia..
a luat-o pe o carare si s-a oprit in locul ala negru, in mijloc.
in jur, se auzeau tipete infundate, si apareau din cand in cand siluete groaznic de infricosatore..
-cine sunt?de ce sunt blocata aici??
ar fi trebuit sa isi dea seama ca e captiva in ochii mei.