nustiuce

am gasit asta pe blogul asta
e superb....


"Nustiuce.

- Doamna, doamna! V-ati uitat nustiuce-ul pe bancheta din spate... Noroc ca am vazut la timp, zambi taximetristul in timp ce ea se intoarse si il recupera.
- Va multumesc. Chiar ca noroc...

Dar nu era noroc. Pentru ea nu era. Trebuia sa ia tot timpul nustiuce-ul dupa ea, oriunde se ducea. Era ca un sac greu pe care il tara in urma ei. Prin farmacii, mall-uri, autobuze, troleibuze, la birou, acasa, in w.c.-urile publice... De fiecare data cand incerca sa il abandoneze undeva, o vedea cate o persoana si o atentiona. Ei credeau ca ii fac un bine, ca ea chiar are nevoie de nustiuce. Dar nu avea.

Intra in bloc, cu nustiuce-ul in brate. Era asa greu... Apasa pe butonul liftului si astepta. Nustiuce-ul se tot foia, ca un catel cu chef de joaca. „Mai bine ar fi fost un catel...”, gandi ea exasperata. Se urca in lift si il lasa jos. 1...2...3...10. Etajul 10. Iesi si incepu sa cotrobaie prin geanta dupa chei. „Unde dracu le-am pus?!”.

In timpul asta nustiuce alerga dupa pisica vecinei. El era fericit, nu avea nicio grija pe lume, era doar un nustiuce.

Intra in casa. Nustiuce dupa ea. Se dezbraca si se seza pe canapea. Nustiuce i se puse in brate. Era greu. De doua saptamani tot trebuia sa il suporte.

- Te urasc, intelegi?! Esti cel mai urat cosmar al vietii mele! Imi doresc sa nu te fi pronuntat niciodata...

Alerga in baie si tranti usa dupa ea. Incepu sa planga. Era groaznic. De doua saptamani traia un cosmar zi de zi, iar noaptea o bantuia in vise. Se facea ca era batrana si mergea la piata cu nustiuce in sacosa. Incepuse sa gateasca pentru el, ii croia hainute – ca pentru nustiuce-i – si la sfarsit o ingropau impreuna cu el, intr-un sicriu micut, asezat in acelasi mormant. Ce putea sa faca? A fost si la psiholog – un tip gay, chel, care statea picior peste picior si spunea doar „Ahaaam...” I-a povestit toata drama ei, iar el zicea doar un „ahaaamm...” la fiecare sfarzit de fraza. Cand i-a spus ca nustiuce o tragea de par chiar in clipa aia, el a concluzionat:
- Ahaaamm...

- Nu va suparati, ce inseamna „aham”? E de bine sau e de rau?

- Traume.

- Poftim?

- Da, da, traume... Traume din copilarie. Ati fost abuzata fizic sau psihic?

- Nu, Doamne fereste!

- Ahaaamm... Asa spun toti, dar nu trebuie sa va fie teama sa recunoasteti...

- Nu mi-e teama, doar ca nu am fost abuzata. Am avut o copilarie frumoasa...

- Agresorul va era ruda?

- Nu intelegi, domne` ca am avut o copilarie normala??

- Sa inteleg ca da. Unul din parinti, poate?

- Du-te dracu!

De-atunci nu a mai fost la psiholog.
Deschise usor usa de la baie. Nustiuce se uita pe fereastra. Era atat de calm si de impacat cu sine, cu viata, cu lumea. Acum il ura si mai mult.. Un nustiuce fericit – ce putea fi mai rau?? Asta era momentul ideal. Se apropie de el, fara vreun zgomot si il impinse pe fereastra deschisa. Etajul 10. Nu putea supravietui. A trebuit sa faca asta. „O, Doamne, sunt o criminala! Mi-am omorat propriul nustiuce!... Eh, asta e.”, ridica din umeri, impasibil.

Acum putea sa o faca. Merse la birou si deschise un sertar din care scoase un bilet. Ultimul bilet. Ultimele cuvinte. Era un bilet de la el, de la iubitul ei, scris acum 2 saptamani, in dimineata in care a plecat. S-a trezit si nu l-a mai gasit. Singurul lui ramas bun a fost biletul ala stupid. Cateva cuvinte insirate pe o coala alba, A4: „Nu stiu ce s-a intamplat, dar nu mai e la fel. Te-am iubit sa stii...” Ce cacat!

Tocmai atunci se auzi soneria. Se uita pe vizor. Era vecina de langa ea, cu pisica in brate. Deschise.

- Buna seara, ma scuzati ca va deranjez, dar v-am gasit nustiuce-ul... Ce noroc ati avut ca tocmai treceam prin spatele blocului..."

si vizitati blogul ca e genial:P